Internetul si muntele (pamflet)

"Plecare la munte.
Pentru cei doritori, plecarea este sambata, in data de ... ale lunii cu tinta cabana... Intalnirea va avea loc aici sau in gara (detalii) la ora ...
Cele de trebuinta: bocanci, jambiere, pelerina ploaie...etc.
Preturi : cazare... ceai....mancare...etc.
Banii necesari excursiei X lei"

Cam asa se dadeau intalniri acum ceva vreme cand telefonul fix era in voga si alte mijloace de comunicare lipseau. Astfel de afise se intalneau pe poarta fabricii, pe stlapi... Autorul/initiatorul venea la locul intalnirii si daca era cineva, se lega imediat tovarasie cu singurul scop al unei iesiri in natura. Se mai lega o prietenie si pentru alte iesiri...Cert este ca rareori se intampla ceva pe drum, oamenii erau cu scaun la cap, se mergea usor, fara alt scop decat contemplarea naturii. Pe atunci era greu si trebuia sa ai pile mari sa faci rost de o carabiniera "pompiereasca"...De bani nu ducea nimeni lipsa, in raport cu costul total al unei astfel de iesiri.

Cu toate astea, oamenii vindeau sticle sau faceau orice alta "munca" din aceasta ca sa stranga banii trebuinciosi. Era numai placerea de a face tu acesti bani si din ei sa iti platesti iesirea. Totul era facut cu suflet...De echipament, mult mai prost decat azi, nu vorbim prea mult, decat cu o singura remarca: era mult mai practic si lumea avea cam tot ce ii trebuia.Asa cum aratam mai sus, acel afis spune multe. Era dedicat pasionatilor si desi il vedea multa lume, nu convingea multi drumeti, din simplul motiv al lipsei de detalii cuprinzatoare referitoare la iesire, traseu. Te pomeneai la locul de intalnire cu cineva si din prima ochire iti dadeai seama cam cum e acel om...de regula ok, caci era muntoman.
Pe atunci, muntele era munte, lipsa unui telefon mobil era acut simtita, nu prea te aventurai din acest motiv si oricum gaseai destule locuri frumoase caci muntele era pe atunci salbatic, nu era accesibil oricui. In parte lipsa unui echipament ultraperformant ii facea pe oameni sa se gandeasca bine alta data daca pateau vreodata ceva.Si cand luai pe cineva intr-o astfel de iesire, de multe ori iesea altceva, ori o tura mai grea ori una mai usoara in functie de posibilitatile oamenilor. Nu era ceva planificat din start si lumea avea destula judecata sa nu riste...cu toate astea se intamplau si accidente dar mult mai putine ca azi cand tot poporul se poate aventura numai din cauza ca are bani de echipament bun...

Nu e nimic rau sa mergi la munte, nu e interzis. Insa depinde cum o faci. Pe atunci, scoala muntelui se invata din tata in fiu, nu prea erau cursuri pregatitoare, mai luai un sut in fund de la un cunoscator pe traseu cand greseai...viata, dom'le! Cum oare sa risc eu viata mea si mai ales pe a altuia? Il luam cu mine, il aveam in grija si aveam o responsabilitate cel putin morala.

Uite ca trec niste ani si dimineata la o cafea imi trasneste prin minte sa plec la munte la sfarsit de saptamana. Zis si facut. Deschid calculatorul, accesez pagina dedicata si...anunt. Cam asa se facea si inainte cu afisele, dar totul se termina aici.
Dupa ce pun anuntul, astept reactii. Vine cineva? Asteptare febrila. Hop se baga unul in vorba fara sa aiba nicio treaba cu iesirea mea si imi strica reclama. Pai cum...eu am incaltat de curand bocanci, ca am auzit ca se poarta pe munte si vreau sa o iau de-a dreptul fara sa ma uit in stanga si in dreapta ca sunt pomi rupti de avalanse, fara sa ma gandesc la faptul ca e iarna si nici nu am citit pe internet ca au murit multi oameni pe acolo. Dar eu ma duc! Si mai iau si pe altii! Uite-asa!Vorba aia, ce se baga omul in treaba mea? Si ca sa nu imi pierd din faima si vazand altii ce fac, vreau si eu sa ma laud cu ceva si imi apar punctul de vedere. "Veniti fratilor! Va asteapta raiul!" Oi mai gasi eu doritori...Ce deh...nimeni nu il obliga sa vina cu mine, o face pe propria raspundere! Daca moare, mortul e de vina! Ca asa e la noi. Eu ce vina am? Uite asa ma trezesc intr-o dimineata ca vor unii nesabuiti sa imi tina companie. Super! Doar i-am asigurat ca va fi raiul pe pamant si se vor lauda apoi ce traseu interzis au facut. Toata stima si mandria!

Si eu...eu is ala din umbra, organizatorul care nu are frica de nimic si le ofer posibilitatea sa vada muntele sau sa faca cunostinta cu Dumnezeu sa cu Dracul, in functie de pacatele lor. HA! Ce tare sunt, nu? Culmea e ca unii imi iau apararea. De ce sa nu merg? Din cauza unei placute la intrarea in traseu? Fa si su asa ca n-o observi...la naiba...chiar nu mai ai voie sa te plimbi pe domeniul public? Fir-ar...

Bai, da' ce ma enerveaza ala ca zice ca ar fi pericol! Fricosul! Daca el moare de frica, ce se baga peste altii? Noi suntem curajosi si toata dilema asta e citita de sute de oameni care acum stau in cumpana: "sa merg...sa nu merg..." Uite ce face unul, frate! Acum plec numai in doi. Las' ca e bine! Fie si asa! Sa moara aia de oftica! Ce poze o sa facem frateeee...sa moara ciudosii aia de suparare. Ce ma ia lumea pe mine cu legile muntelui? A? Ce imi spune lumea sa fiu atent ca doar eu am fost pe acolo si pe dincolo...si traseul asta e mic copil pe langa ce am indurat eu alte dati...si uite ca sunt viu si ii chem si pe altii sa mi se alature in alte iesiri de genul asta. Adrenalinaaaaa!!!!!

Nu conteaza ca au murit unii...sa fie la ei! Eu nu mor! Eu merg pe unde altii nu se incumeta ca sunt fricosi, ei spun ca ar fi precauti...acum pe bune...ce inseamna precaut? Nu, frate, o iei de-a dreptul si vezi cum iese. Daca poti esti tare, daca nu, nu...asta e...era nasol acolo si de oboseala nu am reusit sa urc. Am tot taiat valea aia in cautarea unei iesiri din situatia noastra si zapada n-a cazut in capul nostru. Ce-i drept, nici n-am umblat aiurea, nici n-am riscat! Ca sa nu mai zic ce tari am fost!
Abia noaptea am ajuns la loc de cabana, obositi franti, uzi din cap pana in picioare ca a intrat zapada peste tot. Uitasem sa zic, daca nu era zapada pufoasa proaspat cazuta nu intra sub geaca atunci cand am alunecat 150 metri! Apoi am cotrobait prin padure cu o lanterna de firma. N-am pozat, n-am vazut nimic, in schimb am avut adrenalina.
Ciudosii aia imi ziceau ca mor dar uite ca n-am murit. La naiba! Saptamana viitoare mai incerc odata cu altii, tipul asta mi-a adus ghinion. Poate se gaseste o fata ca acum daca era cu mine vedea ce tare sunt...sac!Ajung acasa si dau iar de internet. Raman surprins ca nimeni nu lauda iesirea mea cu toate ca am avut de toate, adica am trecut prin toate. A...uite, a zis unul: "Ce fain! Alta data ia-o usor" Pai ce, acum a fost greu? Acum ma lauda altii. Ce le-a placut!!! Gata , stiu pe cine iau data viitoare!Ce fain e netul! Faci cunostinta cu multi oameni gata de o mica aventura.Au incredere in mine ca doar au vazut ce pot.