joi, 4 martie 2010

Floarea pierduta

Din tot ce a fost din ea odata
N-a ramas decat o amintire
Ea plangea, cantec de despartire
Ca n-o va mai vedea vreodata...

Isi aducea aminte de nopti senine
Cum povesteau in ceas de-amurg
Dar soarta-i grea, lacrimi se scurg
Ca picuri de roua, de durere pline.

Era iubirea lor, sfarsita nedrept
Rapid curmata dintr-o data
Iubire-n doi, o floare si o fata
Si acum strangea o petala la piept...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu